Cutremurul din Italia, aşa cum l-am simţit şi văzut eu

2 min pentru citire

Ştiam că se întâmplă ceva. Am deschis ochii şi timp de multe secunde n-am ştiut cum să reacţionez. Era 3:40. Diana era şi ea lângă mine, amândoi tremuram de frică dar n-am scos un cuvânt. O experienţă care lasă semne. Oricine a trăit aşa ceva ştie că-i imposibil să-ţi ştergi memoria. Suntem în Massa Martana, un orăşel micuţ de lângă Terni. 40 de km sunt de aici până la Rieti, acolo unde s-a înregistrat epicentrul seismului de 6.2. Cel mai puternic şi cel mai lung. Peste 20 de secunde a durat zgâlţâiala, suficient ca să ţi se imprime şi mai adânc în memorie.

Îmi imaginam deja lume care fuge disperată pe străzi, îmi imaginam străzile acoperite de măruntaiele caselor dărmâte. Mă imaginam strivit de tavan, strigând disperat după ajutor. Maşini care merg cu viteză, fără să aibă vreo destinaţie şi fără să mai respecte limitele şi standardele impuse. Îţi imaginezi multe în 20 de secunde, mai ales sub efectul adrenalinei, care-ţi ajunge lejer până în vârful degetelor de la picioare. Dar aici n-a fost aşa. 

Deşi Institutul Italian de Geofizică şi Vulcanologie a confirmat 18 seisme, cu rapoarte cuprinse între 3 şi 6.2 grade, dezastrul a ocolit, de data asta, orăşelul nostru. Nu s-a întâmplat la fel şi în alte părţi. Sunt cel puţin 12 morţi până acum, la doar câteva ore. 

L-am văzut, în direct, pe primarul localităţii Amatrice, de lângă Rieti. Plângea. E dramatic ce s-a întâmplat acolo. 

„Cum e localitatea? Care localitate? Nu mai există! Vrem ajutor, trimiteţi elicopterele.”

Apoi am văzut primele imagini, imediat după răsărit. Case întregi care sunt acum doar nişte adunături de pietre, lemn şi cărămizi. Maşini strivite, ambulanţe care încearcă să pătrundă pe străduţele înguste şi impracticabile, pompieri, bătrâni ai căror priviri îţi perforează inima. Cam aşa.

Evident, toate informaţiile sunt încă adunate la cald şi este posibil să fiu indus în eroare de cantitatea ştirilor şi comentariilor neoficiale. Mai multe localităţi solicită ajutor şi confirmă victime şi clădiri prăbuşite. Acum 30 de minute au fost comunicate şi numerele centrelor de contact şi ajutor din cadrul sălilor operative ale Protecţiei Civile.

30.000 în Umbria, Lazio 280.000, Marche 30.000. Numărul românilor rezidenţi în zonă. Am primit mesaje de la mai multe persoane, din diferite locaţii. Mulţi oameni dorm în maşini, alţii prin parcări. Inclusiv români. Foarte mulţi români. 

 

 

Atât. Astăzi mergem la Rieti. Şi la Amatrice. Şi la Norcia. Dacă până acum doar din scris, astăzi o să fiu corespondent live. Prost moment s-a ivit.

 

Sergiu Balaban Duck

Sunt o persoană diferită pentru fiecare om care mă cunoaște. Pe voceastrazii.com din prima zi.

X

Pin It on Pinterest

X
Share This