Eu scriu despre el. Despre Alin Bena

3 min pentru citire
Alin Bena e ziarist. Unul bun. Al dracului de bun, vreme de mai bine de 25 de ani. I-a tăvălit pe toți, cum și unde i-a prins. Știe cum e sistemul. Știe cum fac ei, băieții deștepți. Și mai știe că vreți schimbare. Și, cum zicea unul mai deștept ca noi, ”schimbarea începe cu tine”, s-a aruncat în luptă. Nu poate decât într-un partid, e greu de unul singur. E la ALDE, un partid care mie, personal, nu mi-e drag. Dar mi-e drag de Alin. Bena a scris ieri, asta: 
promo-web1-1024x726”Care aţi deschis ziarele mai tîrziu, vă spun, ca breaking news, că a început, de ceva vreme, campania electorală – şi îi veţi vedea pe candidaţi, în presă, care de cîţi bani are.
Aşa că o să mai vorbim pe-aici, pe feizbuc, pe site la cioară, şi oi mai face şi fo cîteva afişe, dacă mă ţine imprimanta. Plus emisiuni la tv şi la radio, pe la pretinii care mă mai ţin minte şi mă invită. Nu prea multe, bănuiesc. Banii vorbeşte, ăi.
Ho, ho, nu săriţi, că nu mă plîng. Numa constat şi vă zic. E normal, distracţia costă. Şi ştiu regula jocului, slavă Domnului!
PS: Mai important e că am investit în Heine şi Goethe, că dacă mergi în campanie cu blugi prespălaţi şi jacă de chiele rugoasă, dracu te-ascultă ce ai de zis, orice ai zice. Şi la depuneri de coroane cam strîmbă lumea din năsucurile simandicoase. Căci egzistă şi-o estetică a pompelor funebre cu tricolor, pe care tre s-o respecţi, dacă vrei să devii. Acu, că umblu îmbrăcat ca mortu, pot să zic tot felul de prostii, că-s preţuit cu adevărat. Îmi mai trebuie pufoaică de-aia matlasată, gen omida-păroasă-a-dudului-cheală, perfectă pentru mers cu alai la iarmaroace, şi chiar încep să simt că am şanse. Toţi are de-alea. Toţi are şanse”.
Eu o să scriu despre el, că știu cum e să vrei să faci naibii ceva și să nu poți din lipsă de bani. Și să vină unii să îți urle cât îi țin bojocii că ei vor informații clare, calde, ACUM, dar nu erau în stare să dea un amărât de leu pe un ziar pe care ne chinuiam nopți întregi să-l facem, cu bani din buzunarul nostru și al prietenilor noștri care nu, nu erau politicieni. O să vă povestesc cum era să moară unul dintre cele mai dragi proiecte, fix din cauză că nu a fost susținut, chiar dacă aveam supertrafic și eram priviți drept ”ultimii haiduci”. Știu să fiu ziarist, nu om care să adune bani pentru un ziar, din păcate. 
Știu cum e ca, după un an, să te mai ții pe picioare doar cu antidepresive și terapie, pentru că toată nebunia ultimelor luni nu te-a mai făcut om. Cum te-a dărâmat fiecare fărâmă de răutate, deși ani la rând te-ai luptat cu munții, anunțai că ”mori cu ei de gât”. Nu pare, așa-i? Știu să zâmbesc frumos la televizor. 🙂
Și mai știu și cum e ca, atunci când se sting reflectoarele, când nu mai e trafic, când nu mai poți ține echipa legată, să te părăsească toți, să plece spre alte zări, fiindcă nu pot sta alături de ”o ratată”.
O să vă povestesc și vouă într-o zi despre toate astea, dar până atunci să nu uităm că Alin Bena ”catindează”. Și, dacă vreți schimbare și fețe noi, iote-l!
Și dacă vă aud că nu vă convine partidul din care e, vă anunț că nu e NICIUN partid în țara asta cu vreun membru care să nu fie controversat, într-un fel sau altul. Dar, dacă vrem să schimbăm ceva, poate ar trebui să ne străduim să le acordăm gir oamenilor noi. Și căruia nu-i convine, out din lista mea, că nu mai am răbdare să port discuții interminabile pe tema asta! Știți voi, vă ștergeți singuri…
So… GO, Alin Bena, GO!

Anamaria Sanda

Fă ce se cuvine. Câţiva oameni îţi vor fi recunoscători, restul vor fi uluiţi.

X

Pin It on Pinterest

X
Share This