Grațierea abuzului nu salvează România

2 min pentru citire

„Sunt Arestat la secția 19 de Poliție”, scria pe un plic în colțul stâng sus.

Așa începea pedeapsa tinerei, ce nu-și dorește „să vă grațiați abuzul”. La vârsta maturității, când Examenul de Bacalaureat urma, viața i se schimba. Recunoscuse scrisul, era al tatălui ei. Nu mai avea niciun gând decât acela să nu-l dezamăgească pe omul care fusese „omul potrivit la locul potrivit pentru alții”, iar ea înțelesese lucrul acesta.

De aici încolo au urmat anii studenției cu ochii triști și gânduri ce priveau doar prin vizetă. Atunci citea cărțile de Drept înainte să i se predea și înțelegea că „grațierea sau amnistia” erau singurele „prietene” care puteau să-i asigure tatălui venirea acasă lângă ea și familie. Dar tatăl îi tăia speranța spunându-i: „Tati, aici toți asta așteaptă. Sunt oameni care au furat să mănânce, tu fii diferită! Poartă-ți crucea cu demnitate! Când greșești trebuie să plătești cumva, nu contează că greșeala nu e a ta, ai greșit poate și prin legătura cu unii oameni!” Fata l-a întrebat atunci: „Aici e cu adevărat reeducare, te pregătește pentru reintegrarea în societate?”; „Nu, draga mea. De aici nu ai ce să înveți. Sistemul penitenciar este mizer și nu-ți oferă nicio șansă de reeducare, șansa este ca tu să fii puternic”.

A durat puțin până când tatăl a fost dus de urgență la un Spital Penitenciar, locul acela îl îmbolnăvise, dar tatăl cu vocea pierdută a spus atât: „Nemernicii care fac legile, nu le respectă!”

Acum acea tânără devenită femeie puternică înțelege cuvintele tatălui: că ei nu au respectat legea, că „au furat și de la hoți”, că doar atunci când au ajuns o parte dintre ei la „Beciul Domnesc” au înțeles că „pușcăriașii nu trebuie duși către moarte” ci trebuie să le fie și lor respectate drepturile.

În Norvegia un director de Penitenciar afirma „că nimeni nu-și dorește oameni mânioși”, „fiecare deținut se întoarce în societate”. Aceasta este o gândire sănătoasă. Nu grațierea „abuzului” salvează România, ci investiția în sistemul penitenciar, căci un „om” trebuie să-și ispășească pedeapsa, dar nu în condițiile din penitenciarele românești.

Parlamentarii care au câteva mandate la activ în spate ar fi trebuit să aibă în vedere acest aspect, nu acum, când o mare parte dintre ei ar trebui să ajungă acolo să strige că doar „Grațierea sau amnistia”, ci să fi avut grijă ca sistemul penitenciar să fie unul „normal”, atât cât se poate spune „normal”.

 

Cristina CIUCU

X

Pin It on Pinterest

X
Share This