La izvoarele Cernei

4 min pentru citire

Frate cu Jiul nostru, Cerna își are părinții în locul unde plaiul domol al Pietrei Iorgovanului și Paltinei se îngemănează cu Plaiul Oslei, în liniștea scocului de la Soarbele.

Dacă te vei hotărî s-o urmezi, Cerna te va conduce zeci de kilometri, când sălbatic, când liniștit, până la vărsarea în Dunăre. Prin fiecare priveliște, îți va dezvălui colțuri de natură ascunse, de o frumusețe nebănuită, îți va arăta mândră străjerii ei de veacuri, vestitele ciuceve de calcar, te va lăsa să-ți odihnești privirea pe plaiurile sale îngălbenite de fânul proaspăt cosit sau te va îmbia să te odihnești pentru o clipă în „conacele” sale, așezările de vară ale locuitorilor ei.

Dacă în jurul stațiunii Herculane, este cunoscută încă din antichitate, romanii însăși slăvindu-i frumusețea, cursul superior al Cernei a rămas până în zilele noastre un loc tainic, umblat doar de puțini localnici, de muncitorii forestieri, de amatorii de păstrăvi și de un număr restrâns de turiști.

Acest „loc tainic” îl vei parcurge cu picioarele, cu ochii și cu inima. Vei dormi la stâne, în colibe sau în cort, copleșit de splendorile pe care Cerna ți le-a oferit mărinimoasă, fericită că a reușit să-ți dăruiască zile de neuitat.

Din lunga vale începută în coamele Retezatului și al Oslei, prin împreunarea Cernișoarei cu Sturul și Sterminosul, îți va atrage atenția negreșit adevăratul loc de baștină al Cernei. La ruptura a două creste calcaroase vecine, ciucevele Vacarei și Chicerii, în gura cheilor mici și scurte ce se formează aici dintr-o îngrămădire haotică de grohotiș, vei zări Cerna, scurgându-se prin două izvoare mari. Numai când ajungi lângă ele auzi, dintr-o dată, vuietul apelor care descătușate din întuneric, coboară învolburate. Aici, unde apa țâșnește atât de vioi, și încă o sută de metri mai la vale, până la împreunarea cu Cernișoara, bolovanii din albie sunt acoperiți în întregime cu mușchi deși, formând un minunat contrast cu apele înspumate și albe. Câțiva fagi bătrâni, cu brațele împrăștiate, ascund în umbra lor această ciudată înfiripare de ape…

Pentru tine, iubitor drumeț, aceste izvoare puternice, tainele ce învăluie Obârșia Cernei, fac din acest loc un punct de atracție deosebit!

Valea Cernei te încântă apoi prin varietatea și mulțimea formelor de calcar ce o însoțesc pe întreg parcursul. Vei rămâne impresionat de ciucevele sale, forme caracteristice, îndrăznețe și pline de avânt, cetăți de ruină, siluete ireale, parcă prin verticalitatea lor. Imenșii lor pereți de calcar, te urmăresc aproape în permanență de-a lungul văii, dispar apoi deodată, ca să reapară mai jos în alte forme bizare și totuși atât de atrăgătoare. Ciuceava Sturului, a Sarbii, Ciuceava Neagră și cea Mare, Ciuceava Frasinului, a Chicerii sau Ciuceava lui Ilie Drăgan, adevărați balauri îmbătrâniți de veacuri, martori a cine știe ce povești cu zâne și feți frumoși, sau cu haiduci despre care legendele Cernei sunt pline.

În contrast izbitor îți vor apărea luncile largi și liniștite ale Cernei împestrițate de conacele ce te fac să nu te simți stingher, chiar dacă vor fi pustii, atunci când vei trece pe lângă ele.

Și iată-ne ajunși încetul cu încetul, în Cerna-sat, un cătun apărut din poienile largi ale Cernei. Izolat geografic de alte așezări omenești, satul ca și întreg cursul superior al Cernei, a menținut nealterat obiceiuri străbune.

Însuși potul țăranilor de aici te va atrage prin originalitate, simplitate și bun gust.

Te vei despărți cu greu de acest sat, unic în felul său, continuând să depeni în lentilele ochilor, filmul de basm al minunățiilor Cernei. O mulțime de chei săpate în munte, găuri de peșteri, râuri de grohotiș, sau coloritul misterios al crestelor crenelate, taina apelor ascunse ce izbucnesc biruitoare la lumină, măreția izvoarelor Cernei, fac fără putință de tăgadă din acest loc, o atracție deosebită pentru tine, iubitorule de drumeție.

Și când sper seara vei căuta odihna în tinda vreunuia din conacele Cernei, vei vedea luna urcând tot mai sus, poleind ciucevele în argintiu. Le urmărești liniile frânte într-un joc capricios, umbre aruncate printre pete luminoase.

Târziu, vei adormi în legănarea gândurilor și în tremurul lunii ce se reflectă în undele clipocinde ale Cernei. Undeva, aproape sau departe, izvoarele Cernei vuiesc în liniștea întinsurilor, rupând-o.

În zori, când pe culmile înalte se vor aprinde cele dintâi lumini ale răsăritului, vom părăsi și noi aceste locuri. Imaginea lor ne va însoți, însă nu o vom uita niciodată.

Aurel DULA (20.07.1934 – 20.01.1993)

Foto: Dragoș DULA

http://dragosdula.wix.com/photos

Iulia Băluşă

Spune tot ce simți și fă întotdeauna ceea ce gândești!

X

Pin It on Pinterest

X
Share This