La Petroșani, Instalatorul român are muzeu cu un orar special: luni, de la 18-20

2 min pentru citire

O fostă grădiniță din centrul Petroșaniului, în lipsă cronică de copii, s-a transformat într-un muzeu atipic, plin de un umor sănătos dar trist. În colonia Petroșaniului, fosta Școală generală nr. 2 se va transforma, cât de curând, într-o grădiniță. Se pare că acolo, lumea face dragoste nu numai de amorul artei ciorar special și în scopul lăsat de Dumnezeu.  Nu e sigur că natalitatea din colonie va reuși, în viitor, să ocupe întreg spațiul oferit generos de comunitate. O altă grădiniță, vecină cu casa de cultură, se chinuie, de ani buni, să fie măcar acoperită. Simota a lăsat-o baltă și neterminată iar, apoi, a șters-o englezește, în țări mult mai calde.

Un alt harnic constructor, de loc din Petrila, s-a apucat s-o acopere și, între timp, s-a gândit că n-ar strica să-și bage firma-n faliment.  Banii cuveniți  pe vreo jumătate din acoperiș,  ar vrea să-i primească într-o țară arabă. Credem că, dat fiind sporul negativ al populației Văii, și aceste spații vor sfârși, finalmente, ca muzee. Poate că asta e, deopotrivă, și tragedia, și salvarea Văii.  Un lanț de muzee  despre ceea ce am fost și n-am reușit să rămânem…

Ion Barbu a pornit să facă un muzeu pornind de la un tablou faimos semnat Rene Margritte și a ajuns unde a ajuns. “Ceci n’est pas une pipe” a scris pictorul pe o pânză care înfățișa chiar o pipă. Înțelegerea superioară a mesajului vrea să spună că, odată pictat, obiectul respectiv nu mai este doar obiectul pe care-l știam. A devenit operă de artă datorită artistului care a văzut obiectul respectiv într-un anumit fel și l-a transfigurat într-o anumită manieră. O pipă oarecare pictată de Margritte devine “pipa lui Margritte” așa cum un clovn pictat de Picasso devine o marcă înregistrată “made by Picasso”.

Muzeul instalatorului român se bazează pe umorul 100% marca Ion Barbu. Exteriorul muzeului este o lungă simeză pe care sunt expuse obiecte care, odată fixate pe zidul clădirii, nu mai sunt ceea ce par a fi fost în realitate. Artistul a pus deasupra pereților, aproape de acoperiș, patru citate faimoase, câte unul pe fiecare perete.  Primul e din Ion D. Sîrbu: “Fericiți cei ce mai pot râde”. Două sunt venite de la Pablo Picasso: “Everything you can imagine is real”/ “Tot ceea ce vă închipuiți este real” și “Dați-mi o casă și eu vă dau un muzeu” iar ultimul (depinde de unde privești) e din Brâncuși: “Voi nici nu știți ce vă las eu aici”.  Cel mai trist text e însă cel lipit de gardul de la intrarea în muzeu.. “Orar special: Luni de la …….” . Pentru că nimeni până în prezent nu a găsit soluția ca acest muzeu să fie deschis non stop. Ceea ce ne facem să credem că ceea ce a spus, odinioară, Brâncuși e valabil și la Tg. Jiu și la Petroșani.

Post Scriptum: Alăturăm câteva imagini pentru că arta nu merită a fi povestită ci privită.

Mihai BARBU

muzeu4

muzeu 1

sortează după:   cel mai nou | cel mai vechi | cel mai votat
vosi
Vizitator

Primarul milogeste bani pe la guverne pentru gradinita de langa Casa Ion Dulamita, pentru Catedrala Mantuirii Petrosaniului scoate constiincios bani,an de an, ca si pentru altele.Nu ma deranjeaza catedrala, dar prioritatile sunt altele totusi.

wpDiscuz
X

Pin It on Pinterest

X
Share This