Povestea unei vicecampioane olimpice. Lidia Șimon – legătură specială cu Valea Jiului

5 min pentru citire

Lidia Șimon – „Valea Jiului este un loc superb. Am aici o parte din familie, pe sora mea, care la rândul ei și-a format o familie. Întotdeauna când am vizitat această zonă am fost la munte, am admirat peisajele de aici”

Cea mai bună maratonistă din România s-a născut la Târgu Cărbunești și a participat de cinci ori la Olimpiadă. Lidia Șimon – o sportivă fabuloasă, cu o forță sclipitoare și cu un adversar pe măsură: ea însăși. Și-ar fi dorit ca în acest an să fie în lotul României de la Jocurile Olimpice de la Rio (Brazilia), dar spune că oboseala a împiedicat-o. Cea mai bună performanță a sa este medalia de argint de la Jocurile Olimpice de la Sydney din anul 2000. La vârsta de 42 de ani, sportiva, ce acum locuiește în Statele Unite ale Americii, spune că și-a canalizat atenția spre familie, însă mereu este în priză și își antrenează prietenii pentru competiții naționale.

Vocea Străzii: Povestiți câteva lucruri despre parcursul profesional.

Lidia Șimon: Am început să practic atletismul la vârsta de 18 ani cu primul meu maraton. Îmi aduc aminte că antrenorul meu îmi spunea că la jumătatea cursei aș putea să mă opresc. Pe vremea aceea nu era semimaraton, doar 15 kilometri, și urma să se introducă la campionatele mondiale, iar antrenorul a vrut să vadă o performanță de la mine. Am reușit în ziua aia să termin maratonul, deși nu m-am antrenat foarte mult, însă am simțit cât a fost de greu. În ziua aceea mi-am propus să nu mai alerg niciodată și din fericire am continuat. Nu știu care e motivul, ce m-a determinat să mă întorc la maraton, cert este că am participat la multe competiții și am reușit să particip la cinci jocuri olimpice în proba de maraton. Am obținut la Sydney o medalie de argint și am venit de trei ori în primele 10 locuri. De asemenea am obținut medalie de aur la campionatul mondial și câteva de argint. Am participat și la campionate mondiale de semimaraton. Mereu am reprezentat România la campionatele mondiale și la olimpiade. Am fost înscrisă la două cluburi, primul meu club a fost din Craiova și cel de-al doilea, Dinamo București unde am și încheiat cariera sportivă. De-a lungul carierei sportive am avut doi antrenori, primul meu antrenor m-a preluat de pe băncile școlii, în primul an de liceu. Am continuat cu el pentru câțiva ani, iar el nu a putut să călătorească cu mine la toate competițiile și peste tot unde mă antrenam eu. În al doilea an de facultate, l-am cunoscut pe soțul meu, care mi-a devenit antrenor și care până în prezent, pot să spun, consider că este antrenorul meu.

Vocea Străzii: V-ați retras din sport?

Lidia Șimon: Nu am făcut o retragere oficială, decizia am luat-o în decembrie 2015, an în care încă m-am pregătit să obțin o selecție și un barem pentru a participa la a șasea olimpiadă. Din păcate am obosit și ca să participi la olimpiadă ai nevoie de rezultate foarte bune.

Vocea Străzii: Ce v-a ajutat să rezistați atâția ani în postura de sportiv?

Lidia Șimon: Eu am fost singurul meu adversar. Asta cred că m-a încurajat foarte mult. Întotdeauna m-am gândit la obiective mici și am încercat să le împlinesc. Îmi aduc aminte că nici măcar nu eram curioasă cine participă la competiția respectivă, pentru că eu trebuia să lupt cu mine, să-mi depășesc limitele și dacă eu eram mulțumită de ce am reușit, nu mai conta restul.

Vocea Străzii: Ați avut momente când ați vrut să renunțați?

Lidia Șimon: Foarte multe. Aproape la fiecare maraton. Există atât de multe obstacole și dacă aș putea să descriu un maratonist, aș putea să spun că trebuie să existe o combinație între ambiție, tenacitate, nebunie și pentru a depăși aceste obstacole trebuie să vorbești cu tine însuți.

Lidia Șimon: „Pot să spun că în sport am creat propria mea istorie. Am învățat lucruri, am învățat din greșeli”lidia simon

Vocea Străzii: Care a fost cea mai grea perioadă de-a lungul carierei sportive?

Lidia Șimon: A fost greu tot timpul. Cutremurul din Japonia a fost o emoție personală extraordinar de mare. Trebuia să particip la un maraton, care s-a și întrerupt. Competiția urma să fie în două zile. Mă bucur că am scăpat cu viață.

Vocea Străzii: Cum e cu emoțiile? Mai aveți?

Lidia Șimon: Emoții, da. Trăiești cu ele. Te pui să dormi cu dureri de oboseală, te trezești cu ele și cred că pur și simplu te îndrăgostești de ele. Nu există competitor fără emoții.

Vocea Străzii: Cu ce vă ocupați în prezent?

Lidia Șimon: Particip în competiții și am prieteni, prietene cu care împart munca mea de zi cu zi, îi antrenez pentru competiții naționale, iar ei mă ajută pe altă parte, pur și simplu nu este legat financiar, ci fac asta de plăcere. În Statele Unite, unde locuiesc acum, trebuie să fii angajatul unui club sau al unei școli ca să poți antrena.

Vocea Străzii: Aveți o slăbiciune pentru Valea Jiului. Ce vă leagă de aceste meleaguri?

Lidia Șimon: Valea Jiului este un loc superb. Am aici o parte din familie, pe sora mea, care la rândul ei și-a format o familie. Întotdeauna când am vizitat această zonă am fost la munte, am admirat peisajele de aici. Nu am alergat, oficial, la niciun maraton montan, fiindcă este o diferență mare între alergarea montană și cea de pe pistă.

Vocea Străzii: Nepotul dumneavoastră, Marian Giangă, vă calcă pe urme și este mereu pe podium la competițiile de alergare montană. Ce părere aveți despre acest lucru?

Lidia Șimon: Întotdeauna mă întreabă de antrenamente și vrea să învețe. Mă bucur pentru el, nu m-am gândit că îi place atât de mult să alerge la maraton. Nu este ușor la competițiile montane la care participă, șoseaua este mai rapidă față de traseele montane.

Vocea Străzii: Ce obiective aveți pentru viitor?

Lidia Șimon: Ce mi-aș dori foarte mult, este ca învățăturile mele să le pot preda mai departe. Să nu părăsesc acest pământ cu ele. Pot să spun că în sport am creat propria mea istorie. Am învățat lucruri, am învățat din greșeli.

 

Interviu realizat de Iulia BĂLUȘĂ

Foto: lightshadefx.com

Iulia Băluşă

Spune tot ce simți și fă întotdeauna ceea ce gândești!

X

Pin It on Pinterest

X
Share This