România fără gropi – Alexandru Vîlvoi

12 min pentru citire

O campanie românească şi un interviu românesc, pe subiectul României adevărate şi străzilor false. Cârpite, şlefuite şi întinse cu butelia în fiecare an, după fiecare ger şi înaintea tuturor alegerilor.

Această campanie îndrăzneaţă, purtată cu stoicism de o voce a străzilor noastre de mai bine de şase luni de zile şi ignorată (aproape) complet de presa „verticală”, laudă realizări (aproape) necunoscute.
Alexandru Vîlvoi este tânărul care a iniţiat comunitatea „România fără gropi”. O campanie a tuturor participanților la trafic (șoferi și pietoni), care vor „să ajute” Poliţia Rutieră să aplice prevederile legale prevăzute în Codul Rutier. Demersul lui are deja succes, după doar câteva luni oamenii au început să posteze dovezi din toate oraşele ţării şi să forţeze Poliţia Rutieră să-i sancţioneze pe vinovaţi.

Când l-am cunoscut eu, nu ştiam că este o voce a străzii. L-am abordat pe un subiect comun nouă, celor care n-au citit vreo carte – Primul război mondial.

Este din Bucureşti, bine cunoscut de generaţia online, pe online. Cu rădăcini în Oltenia, Alexandru Vâlvoi îmi spunea că avem subiecte comune de bârfă pentru că suntem comuni. Suntem contemporani, suntem de-o vârstă (tot aproape) egală şi cred eu, din vina sistemului ne categorizăm. Ca o terapie a victimelor sunt bârfele astea pe online, ieşitul în stradă, activismul şi iniţiative dintr-astea ca România fără gropi.

Am auzit, citit, înghiţit tot felul de păreri şi opinii ale liderilor despre revoluţia din ’89. Fiind un subiect comun şi cunoscut de ambii (responsabil pentru cunoştinţă), de aici am plecat.

Am prins revoluţia din 1989 în cea mai frumoasă perioadă a vieții unui om, copilăria. Cred ca discuțiile „oamenilor mari” la care asistam când eram prin clasele primare m-au atras către istorie. Revoluția abia avusese loc și toată lumea făcea istorie și politică. Fiecare își dădea cu părerea care regim a fost mai bun, cine sau ce a făcut și, ușor, ușor, discuțiile la care eram spectator alunecau către întreaga istorie a românilor. Și de aici intriga ce mă punea să răsfoiesc cartea de Istorie primită la școală. De fapt era singura carte pe care o citeam în primele zile ale fiecărui an școlar. Ca o chestie drăguță, nu știu de ce făceam acest lucru, citeam cartea de la sfârșit către început. Revoluția am prins-o la bunici la țară. Fiind o comună mai înstărită din judeţul Teleorman am avut ocazia să văd și la televizor o parte din cele întâmplate, la cald ca să zic așa. Din păcate singura imagine, prea mic fiind la acea dată este cu ieșirea din TAB a cuplului de aur.

Vocea Străzii: Singura şi ultima? Există o diferenţă între cum ai văzut tu revoluţia atunci şi cum ai înţeles-o în timp? Cum ai vedea aceeaşi revoluţie, acum?

Atunci nu am înțeles nimic. Probabil imaginea mi-a rămas în minte din cauza atmosferei încordate din jurul meu. Ulterior am învățat să caut și alte surse de informații, nu doar manualul de la școală. Din pacate, anii de după Revoluție ne-au arătat ca neimplicarea oamenilor în problemele sociale și politice a făcut ca nomenclatura comunistă să rămână în continuare pe aceleași poziții. La vremuri noi… tot noi. Este o lecție dură a istoriei, dar ar fi bine să o ințelegem cât mai mulți. Gradul nostru de implicare se reflectă în cum arăta societatea în care trăim. Până la urma nu te poți numi cetățean dacă tu nu te implici în problemele cetății.

 Vocea Străzii: …vremurile sunt, noi nu prea mai suntem. Şi de aici te întreb şi pe tine… tu de ce ai mai rămas în România?

Îmi place România. E casa mea. Sunt tânăr, am un cap pe umeri, am o inimă în piept… este obligația mea să ajut la crearea unei Românii frumoase.

Vocea Străzii: Ce a făcut România pentru tine până acum?

Toată lumea se bate cu pumnul în piept că are drepturi. Corect. Dar drepturile generează şi obligația de a îți cunoaște drepturile, de a le respecta și de a te lupta pentru ele atunci când îți sunt încălcate. România suntem cu toții. România sunt și părinții și bunicii mei. Sunt profesorii mei. Sunt oamenii aceia minunați care ne-au lăsat o cultură și sunt și aceia care pentru un ideal și pentru libertate s-au făcut una cu pământul. România sunt și eu.

 Vocea Străzii: Ce ai făcut tu pentru România?

Am fost, sunt şi voi rămâne un cetăţean român. Acesta este lucrul pe care îl fac zi de zi pentru România. Pentru că din atitudinea de a fi un cetăţan român derivă toate celelalte. Cum spuneam mai sus, nu te poți numi cetăţean dacă nu te implici în problemele cetăţii. Iar ca cetăţean român te implici în problemele României, schimbi lucrurile din jurul tău, îi ajuţi şi pe alţi români să devină cetăţeni români. Îţi aduci aportul pentru o Românie frumoasă. Probabil cel mai recent lucru pe care îl fac din postura de cetăţean român şi care a căpătat o mica notorietate naţională este campania „România Fără Gropi„.

Vocea Străzii: De ce „campanie” şi de ce „fără gropi”?

Campanie care a plecat de la „recomandarea” unui domn poliţist şi care a sunat cam aşa: „Domnu’ Vîlvoi, dacă nu vă plac drumurile, de ce nu plecaţi din România?! „
Da. Campania RFG. Am iniţiat-o pe 7 mai 2015, are cam şapte luni, chiar zilele acestea am depus actele pentru a-i da viaţă juridică, înfiinţând un ONG care se va numi Asociaţia România Fără Gropi. Termenul de Campanie l-am folosit deoarece infrastructura din România este la pamânt şi rezolvarea acestei probleme necesită multe luni de luptă cu autorităţile indolente. Exact ca într-o campanie militară. Unde mai pui şi faptul că formularul de sesizare poate fi considerat arma acestei RFG. O armă pusă la dispoziţia tuturor celor care vor să fie şi cetăţeni, nu doar locuitori ai ţării.
Hai să îți zic cum, dar mai întâi îți zic o scurtă poveste despre cum puteam muri din cauza lipsei marcajelor de pe Centura de Sud a Bucureștiului pe care o folosesc să merg la muncă în fiecare zi. Într-o dimineață cețoasă mă deplasam către muncă când, într-o curbă, o dubă ce venea din sensul opus a intrat pe sensul meu de mers. Cel mai probabil nu cunoștea drumul și că acolo urma o curbă… căci marcajul care trebuia să îl ghideze lipsea cu desăvârșire. Doar spiritul meu de reacție că am tras de volan, am intrat pe acostament și pe urmă înapoi pe drum și faptul că cineva acolo sus mă iubește a făcut să evit un accident frontal. Câteva luni mai târziu, pe 17.06.2015, din cauza șleaurilor de pe Centură un șofer de dubă nu a avut norocul meu. Un tir l-a spulberat.
Această întâlnire ratată cu moartea m-a determinat să schimb lucrurile. M-am săturat de plătit taxe degeaba! M-am săturat de drumuri nemarcate și periculoase! Dar în special m-am săturat de a da în gropi cu mașina în fiecare zi! Şi m-am decis să fac ceva!

Screenshot_4

Vocea Străzii: Şi ai făcut România Fără Gropi. Singur, de nebun?

Da şi îi mulţumesc pe aceasta cale domnului Agent Petre Cojocaru de la Serviciul Rutier Ilfov. Eu începusem să fac nişte demersuri timide cu privire la starea Centurii Bucureşti, însă domnul Cojocaru mi-a dat acel imbold necesar. Singur si determinat, ca sa nu zic nebun.
Neoficial, campania am început-o pe la mijlocul lui aprilie. Atunci am pus primele întrebari pe la Poliţia Rutieră. Practic atunci am făcut primele adrese. În 7 mai am lansat oficial pe Facebook campania, cu prima problemă (o gură de canal descoperită) pe care am rezolvat-o în două zile.

Vocea Străzii: Adrese cu tupeu, erai singur şi lumea zicea că eşti doar un alt dement care vrea dreptate? A fost cea mai uşoară rezolvare? Câte s-au schimbat în România de când există RFG?

Foarte probabil. Băieţii de la Rutieră nu cred că înţelegeau cam ce urmează să se întâmple şi cum RFG se va extinde la nivel naţional. Cu toate că denumirea este destul de clară: Romania, adică toată ţara, fără gropi, adică drumuri bune şi .(punct) adică nu stăm la discuţii. Nu a fost chiar uşoară. A trebuit să fac trei filmări (două pe 7 mai şi una pe 8 mai) dintre care două cu poliţiştii de faţă, cărora le explicam că se încalcă legea şi că este obligaţia lor să aplice legea. Foarte multe s-au schimbat şi se schimbă în fiecare zi, pentru că foarte mulţi locuitori au devenit cetăţeni care folosesc formularul creat de către mine.

Vocea Străzii: Realizări? 

11667414_427975657405266_4258808271873665421_n

Am determinat CNADNR-ul să astupe o gură de canal descoperită în doar două zile, iar în zece zile să înceapă asfaltarea și marcarea Centurii de Sud a Bucureștiului (lucrările au început în 18.05.2015 și s-au finalizat în 30.06.2015). O altă reușită este faptul că am determinat Administrația Străzilor să repare și să aplice marcaje pe Șos. Fabrica de Glucoză (Sector 2), o stradă plină de gropi de ani de zile.
DN1 – intrarea în Comarnic, cartier Posada, km.111+900 și km.113+900 (Jud. Prahova)
DN17 – indicator comuna Vama – Jud. Suceava
DJ 102H (Căldărușanca-Mizil) – Jud. Buzău și Jud. Prahova
DJ132 (Homorod-Jimbor-Ocland) – Jud. Brașov
DJ203I (Cotorca-Lipănescu) – Jud. Buzău
DJ248 – Jud. Iași și Jud. Vaslui
DJ401 (aplicarea de marcaje în Com. Berceni)
(Sector 5) Str. Drumul Floare de Colț cu Șos. București-Măgurele
(Sector 5) Str. Calea 13 Septembrie (gură de canal descoperită)
(Sector 5) Int. Cosmina (sesizare făcută de un susținător al RFG.)
(Sector 6) Str. Odgonului cu Str. Ion Manolescu (sesizare făcută de un susținător al RFG.)
(Jud. CT) B-dul Mamaia cu Aurel Vlaicu – Mamaia
(Jud. Ilfov) Str. Atomiștilor (pod) – Măgurele
(Jud.Prahova) Str. Ștefan cel Mare – Ploiești
(Jud.Prahova) Str. Democrației – Ploiești
(Jud. Sibiu) Str. Notarra – Sibiu
(Jud. Suceava) Str. Gării cu Str. Ștefan cel Mare – Rădăuți (sesizare făcută de un susținător al RFG.)
Ceva mai mult decât autostrada demolată de CNADNR. Însă cel mai important lucru care s-a schimbat în România şi asta datorită acestei campanii, a fost faptul că românii au văzut că se poate, acesta fiind şi sloganul Campaniei RFG.
Acest slogan l-am adoptat de la începutul campaniei, când foarte mulţi mi-au spus clasicele „eşti nebun, nu vor să facă ăştia nimic cum nu au făcut până acum, eşti prea mic, nu se poate”. Le-am arătat tuturor că Se Poate.

Vocea Străzii: Prieteni sau duşmani?

Mi-am făcut câţiva „prieteni” prin Poliţia Rutieră şi la vârful Poliţiei Române, mai nou unul dintre „prieteni” tocmai fu’ pus ministru de interne. Nu-i bai că şi pe fostul l-am deranjat cu nişte opinii faţă de coloanele oficiale de care a beneficiat. Dacă nu aş fi supărat pe nimeni ar fi fost o problemă. Însemna că totul e bine şi eu sunt cu probleme la cap. Până la urmă cred că şi ei au înţeles că RFG este de utilitate publică şi că noi nu avem nimic cu Poliţia. Noi doar vrem să fie respectat Codul Rutier.
Mi-am făcut zeci de prieteni în toată ţara, pentru că toată lumea este exasperată de starea infrastructurii şi parcă aşteptau pe unul care sa vina cu soluţia. Şi eu am fost ăla. Le mulţumesc pentru susţinere, pentru că se implică şi pentru că promovează această campanie şi sloganul ei. De exemplu site-ul l-am primit de la un băiat, Liviu Bibiri, care locuieşte în Londra, sigla RFG. A fost daruită de Teo Lazăr, un baiat din State întors de caţiva ani în Craiova. La aceştia se adaugă Alex Ştefan, cel cu filmările, care este alături de mine de pe la jumătatea lui mai, Simona Sandu care s-a alăturat echipei RFG. acum două luni, alţi caţiva noi buni prieteni care practic au deschis nişte filiale RFG la Iaşi, la Suceava, la Braşov şi aşa mai departe. Am reuşit în şapte luni să mişc puţin lucrurile prin Poliţia Rutieră şi să îi familiarizez cu Legea 544/2001 şi cu obligaţia lor de a furniza informaţii de interes public. Am reuşit chiar să avem o comunicare directă la nivelul IGPR şi la Poliţia Bucureşti. E drept, costul acestei mici reforme îl reprezintă cele şapte procese pe rol (dosarele: trei cu IPJ si Serviciul Rutier Ilfov, două cu Directia Rutiera, unul cu Brigada Rutiera Bucuresti, unul cu IPJ si Serviciul Rutier Mures) pentru nefurnizarea informaţiilor solicitate. Un cost pe care eu îl plătesc cu timp, nervi şi bani. Însă faptul că după şapte luni am ajuns de la „de ce nu pleci din România?!” la „Bună ziua, domnule Vilvoi, acum vorbesc cu colegii sa vă trimită răspunsul” merită aceste costuri.

Vocea Străzii? Sunteţi vocea unei generaţii. A făcut RFG ce n-au reuşit alţii în mandate întregi. Ce mesaj ai pentru stradă?

Alexandru Vîlvoi: Respect faţă de cetăţean. Acest lucru se va obţine şi deja se vede o schimbare în acest sens. Când cetăţeanul întreabă, instituţia trebuie să răspundă, pentru că instituţiile sunt la dispoziţia cetăţeanului, pentru că el le finanţează existenţa şi pentru el au fost înfiinţate. Implicaţi-vă! Susţineţi activ idei precum RFG sau faceţi voi asociaţii, grupuri de iniţiativă şi altele, staţi cu ochii pe instituţiile statului şi atrageţi-le atenţia când greşesc sau când ceva nu este în regulă. Aveţi obligaţia să cereţi să vi se respecte drepturile. Fiţi cetăţeni, nu locuitori!

Se poate, nu că zice Alexandru Vîlvoi, ci pentru că trebuie să se poată. Un răspuns nebun şi o acţiune bună într-o problemă nepotrivită a unei societăţi nepasătoare. Vocea străzii nu (mai) este doar o opinie!

Interviu realizat de Sergiu BALABAN-DUCK

Sergiu Balaban Duck

Sunt o persoană diferită pentru fiecare om care mă cunoaște. Pe voceastrazii.com din prima zi.

X

Pin It on Pinterest

X
Share This